Skip to content

Politici ale Uniunii Europene

Uniunea European─â a dezvoltat politici pentru toate domeniile ├«n care activitatea sa este benefic─â statelor membre (economic, social, de reglementare ┼či financiar).

  1. Politica de extindere ┼či bun─â vecin─âtate
  2. Politica monetar─â
  3. Politica ├«n domeniul justi┼úiei ┼či afacerilor interne
  4. Politici de susţinere a pietei unice
  5. Politicile de solidaritate (cunoscute de asemenea sub numele de politici de coeziune) privind aspecte regionale, agricole ┼či sociale;
  6. Politicile de inova┼úie, privind introducerea unor tehnologii de v├órf ├«n domenii precum protectia mediului, cercetarea ┼či dezvoltarea (RD) ┼či domeniul energetic.
  7. Politicile externe

I. POLITICA DE EXTINDERE ┼×I BUNA VECIN─éTATE

1. Extindere

Uniunea European─â este deschis─â oric─ârui stat european care ├«ndepline┼čte criteriile democratice, politice ┼či economice pentru dob├óndirea calit─â┼úii de membru.

├Än urma mai multor extinderi, UE a crescut de la ┼čase la 27 de membri. Alte state candideaz─â la aderare.

Fiecare tratat ce admite un nou membru necesit─â aprobarea ├«n unanimitate a tuturor statelor membre. De asemenea, ├«naintea fiecarei extinderi, UE va evalua propria capacitate de absorb┼úie a noilor membri, precum ┼či abilitatea propriilor institu┼úii de a func┼úiona corespunz─âtor ├«n continuare.

Extinderile succesive au ├«nt─ârit democra┼úia, au conferit securitate Europei ┼či au sporit poten┼úialul s─âu comercial ┼či de cre┼čtere economic─â.

Candidaţi la statutul de stat membru

Turcia, membr─â NATO, semnatar─â a unui acord de asociere cu UE, a aplicat pentru statutul de membru ├«n 1987. Pozitia geografic─â ┼či istoria politic─â ale acesteia au condus la o ezitare ├«ndelungat─â a UE ├«nainte de a r─âspunde pozitiv aplica┼úiei. Totu┼či, ├«n octombrie 2005, Consiliul European a ├«nceput negocierile de aderare cu Turcia. ├Än acela┼či timp a ├«nceput negocierile ┼či cu Croa┼úia, un alt stat candidat. ├Än cazul acestor dou─â state nu s-a fixat ├«nc─â o dat─â pentru intrarea ├«n vigoare a unui eventual tratat de aderare la sf├ór┼čitul negocierilor.

Balcanii de Vest

Aceste state, dintre care majoritatea au f─âcut parte din fosta Iugoslavie, se ├«ndreapt─â c─âtre Uniunea European─â pentru a-┼či accelera reconstruc┼úia economic─â, pentru a ├«mbun─ât─â┼úi rela┼úiile reciproce lezate de r─âzboaie etnice ┼či religioase, precum ┼či pentru a-┼či consolida institutiile democratice. UE a acordat statutul de „┼úar─â candidat─â” Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei ├«n noiembrie 2005. Al┼úi poten┼úiali candida┼úi sunt Albania, Bosnia ┼či Hertegovina, Muntenegru ┼či Serbia.

2. Vecin─âtate

Uniunea Europeană duce două politici paralele pentru tratarea relaţiilor sale cu ţările vecine, în funcţie de prezenţa sau non-prezenţa acestora pe lista potenţialilor candidaţi.

Acordurile de stabilizare ┼či asociere deschid posibilitatea ca un stat s─â devin─â candidat la statutul de membru al UE la sf├ór┼čitul procesului de negociere. Astfel de acorduri au fost ├«ncheiate pentru prima dat─â cu Croa┼úia ┼či Fosta Republic─â Iugoslava a Macedoniei. Acestea au fost urmate de Albania. Al┼úi poten┼úiali candida┼úi ├«n acest context sunt Bosnia ┼či Hertegovina, Muntenegru ┼či Serbia.

├Än cadrul politicii de vecin─âtate, UE a ├«ncheiat acorduri de cooperare cu ┼ú─âri ter┼úe din spa┼úiul sud-mediteranean ┼či din Caucazul de Sud, precum ┼či cu ┼ú─âri din Europa de Est, a c─âror rela┼úie cu Uniunea European─â ├«n viitor r─âm├óne neclar─â.

II. POLITICA MONETARA

├Än cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, conduc─âtorii Uniunii Europene adopt─â un plan ├«n trei faze ├«n favoarea unei uniuni economice ┼či monetare. Acest plan devine parte component─â a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea European─â, adoptat de c─âtre Consiliul European ├«n decembrie 1991.

1. Uniunea economic─â ┼či monetar─â (UEM) – Cele trei faze

– Prima faz─â, care debuteaz─â la 1 iulie 1990, implic─â:

  • libertate total─â de circula┼úie a capitalurilor ├«n cadrul Uniunii (anularea controlului de schimburi valutare);
  • sporirea mijloacelor destinate ├«nl─âtur─ârii dezechilibrelor ├«ntre regiunile europene (fonduri structurale);
  • convergen┼úa economic─â, prin intermediul supravegherii multilaterale a politicilor economice ale statelor membre.

– A doua faz─â debuteaz─â la 1 ianuarie 1994. Aceasta prevede:

  • ├«nfiin┼úarea Institutului Monetar European (IME) la Frankfurt; IME este compus din guvernatorii b─âncilor centrale ale ┼ú─ârilor membre UE;
  • independen┼úa b─âncilor centrale na┼úionale;
  • reglementarea privind reducerea deficitelor bugetare.

– A treia etap─â reprezint─â na┼čterea monedei euro.

La 1 ianuarie 1999, 11 ┼ú─âri adopt─â moneda euro, care devine astfel moned─â comun─â a Austriei, Belgiei, Finlandei, Fran┼úei, Germaniei, Irlandei, Italiei, Luxemburgului, ┼ó─ârilor de Jos, Portugaliei ┼či Spaniei. (Grecia li se alatur─â la 1 ianuarie 2001). ├Äncep├ónd din acest moment, Banca Central─â European─â ├«nlocuie┼čte IME, devenind responsabil─â de politica monetar─â, care este definit─â ┼či pus─â ├«n aplicare ├«n euro.

La 1 ianuarie 2002, bancnotele ┼či monedele euro sunt puse ├«n circula┼úie ├«n aceste 12 ┼ú─âri din zona euro. Dou─â luni mai t├órziu, monedele na┼úionale sunt retrase din circula┼úie. Din acest moment, euro este singura moned─â care poate fi utilizat─â ├«n toate tranzac┼úiile bancare ┼či opera┼úiunile cu numerar, ├«n cadrul ┼ú─ârilor f─âc├ónd parte din zona euro, care reprezint─â mai mult de dou─â treimi din popula┼úia UE.

Criteriile de convergenţă

Fiecare stat membru trebuie să întrunească un număr de cinci criterii de convergenţă pentru a ajunge în faza a treia. Acestea sunt:

  • stabilitatea pre┼úurilor: rata infla┼úiei nu poate dep─â┼či cu mai mult de 1,5% ratele medii de infla┼úie ale celor trei state membre cu cea mai scazut─â rat─â de infla┼úie;
  • rata dob├ónzilor: rata dob├ónzilor pe termen lung nu poate varia cu mai mult de 2% ├«n raport cu ratele dob├ónzilor medii ale celor trei state membre cu cea mai scazut─â rat─â de infla┼úie;
  • deficitele: deficitele bugetare na┼úionale trebuie s─â fie sub 3% din PNB;
  • datoria public─â: nu poate dep─â┼či 60% din PNB;
  • stabilitatea cursului de schimb: ratele de schimb trebuie s─â r─âm├óna ├«n limitele marjei de fluctua┼úie autorizate pentru cei doi ani anteriori.

(c) Pactul de Stabilitate si de Cre┼čtere

Consiliul European a adoptat Pactul de Stabilitate ┼či de Cre┼čtere ├«n iunie 1997. Acesta a reprezentat un angajament permanent de stabilitate bugetar─â, permi┼ú├ónd sanc┼úionarea financiar─â a unui stat membru din zona euro care se expunea unui deficit bugetar mai mare de 3%. Fiind considerat ulterior prea strict, Pactul a fost revizuit ├«n martie 2005.

2. Eurogrupul

Eurogrupul reprezint─â reuniunea informal─â a mini┼čtrilor de finan┼úe ai statelor membre din zona euro. Aceste ├«nt├ólniri au ca scop o mai bun─â coordonare a politicilor economice, monitorizarea politicilor bugetare ┼či financiare ale statelor din zona euro, precum ┼či reprezentarea monedei euro ├«n forumurile monetare interna┼úionale.

3. Noile state membre ┼či UEM

Noile state membre urmeaz─â s─â adopte moneda euro ├«n momentul ├«n care vor ├«ndeplini criteriile necesare. Slovenia este prima dintre noile state membre de la extinderea din 2004 care a f─âcut acest lucru ┼či care s-a al─âturat zonei euro la 1 ianuarie 2007. De la 1 ianuarie 2008, Cipru ┼či Malta au devenit ┼či ele membre ale zonei euro.

III POLITICA ├ÄN DOMENIUL JUSTI┼óIEI ┼×I AFACERILOR INTERNE

Cet─â┼úenii europeni au dreptul de a tr─âi ├«n libertate, f─âr─â frica persecu┼úiei sau a violen┼úei, pe tot cuprinsul Uniunii Europene. Cu toate acestea, criminalitatea interna┼úional─â ┼či terorismul reprezint─â unele din cele mai ├«ngrijoratoare fenomene pentru europeanul de azi.

Integrarea ├«n domeniul justitiei ┼či afacerilor interne nu a fost prev─âzut─â ├«n Tratatul de instituire a Comunit─â┼úii Europene. Totusi, ├«n timp, a devenit clar faptul c─â libera circula┼úie a persoanelor implic─â necesitatea ca fiecare cet─â┼úean s─â beneficieze de acela┼či grad de protectie ┼či de acces la justi┼úie oriunde pe teritoriul Uniunii. Astfel, a fost creat treptat un spatiu de libertate, securitate ┼či justi┼úie, modific├ónd succesiv tratatele fondatoare prin Actul Unic European, Tratatul privind Uniunea Europeana (Tratatul de la Maastricht) ┼či Tratatul de la Amsterdam.

1. Libera circulaţie

Libera circula┼úie a persoanelor pe teritoriul UE creeaz─â probleme de securitate statelor membre, deoarece acestea nu mai au control asupra grani┼úelor interne. ├Än compensa┼úie, este necesar─â adoptarea unor m─âsuri pentru ├«nt─ârirea securit─â┼úii la grani┼úele externe ale Uniunii. De asemenea, se impune sporirea cooper─ârii for┼úelor de poli┼úie ┼či autorit─â┼úilor judiciare ├«n vederea combaterii criminalit─â┼úii transna┼úionale care ar putea profita de libertatea de circula┼úie.

Una dintre cele mai importante ac┼úiuni pentru facilitarea circulatiei pe teritoriul Uniunii s-a realizat ├«n 1985, c├ónd guvernele Belgiei, Fran┼úei, Germaniei, Luxemburgului si ┼ó─ârilor de Jos au semnat un acord la Schengen, un mic ora┼č de frontier─â din Luxemburg. Aceste state au hotar├ót s─â elimine controalele vamale asupra persoanelor, indiferent de na┼úionalitate, la frontierele lor comune, s─â armonizeze controalele la frontierele externe ale UE ┼či s─â adopte o politic─â comun─â ├«n materie de vize. Aceste state au format, a┼čadar, o zon─â f─âr─â frontiere interne cunoscut─â sub denumirea de spa┼úiu Schengen.

├Än prezent, acquis-ul Schengen a fost integrat complet ├«n tratatele europene, iar spa┼úiul Schengen s-a extins treptat. ├Än anul 2006, 13 state UE (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Fran┼úa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, ┼ó─ârile de Jos, Portugalia, Spania ┼či Suedia) ┼či dou─â state care nu sunt membre ale Uniunii, Islanda ┼či Norvegia, aplicau ├«n integralitate dispozi┼úiile Schengen. Cele zece state care au devenit membre UE ├«n anul 2004 au la dispozitie sapte ani pentru a ├«ndeplini criteriile de aderare la spatiul Schengen.

2. Politica de azil ┼či imigra┼úie

Europa se m├óndre┼čte cu tradi┼úia sa umanitar─â de a primi str─âini ┼či de a oferi azil pentru refugia┼úi. ├Än prezent, guvernele statelor Uniunii Europene trebuie s─â fac─â fa┼ú─â unui num─âr cresc├ónd de imigran┼úi, at├ót cu statut legal, c├ót ┼či ilegal, ├«ntr-un spa┼úiu lipsit de frontiere interne.

Guvernele UE au hot─âr├ót armonizarea reglementarilor ├«n acest domeniu, astfel ├«nc├ót cererile de azil s─â fie examinate conform unor principii de baza recunoscute ├«n ├«ntreaga Uniune European─â. ├Än 1999, statele Uniunii ┼či-au fixat ca obiectiv adoptarea unei proceduri comune ├«n materie de azil ┼či acordarea unui statut egal pe tot cuprinsul Uniunii Europene persoanelor care au ob┼úinut azilul. Au fost adoptate anumite m─âsuri tehnice, cum ar fi stabilirea unor standarde minime pentru acceptarea solicitan┼úilor de azil ┼či pentru acordarea statutului de refugiat. A fost creat, de asemenea, Fondul European pentru Refugia┼úi, cu un buget anual de 114 milioane de euro. ├Än ciuda cooper─ârii la scar─â larg─â dintre guvernele na┼úionale, crearea unei politici comune ├«n materie de azil ┼či imigra┼úie r─âm├óne un obiectiv nu a fost ├«nc─â atins pe deplin.

3. Combaterea criminalit─â┼úii interna┼úionale ┼či a terorismului

Pentru a crea o politic─â comun─â viabil─â ├«n materie de azil ┼či imigra┼úie, Uniunea European─â trebuie s─â implementeze un sistem eficient de gestionare a fluxurilor de migra┼úie, de control la frontierele externe ┼či de prevenire a imigratiei ilegale. Este necesar un efort sus┼úinut pentru combaterea bandelor criminale care practic─â traficul de persoane ┼či care exploateaza fiin┼úele vulnerabile, ├«n special femeile ┼či copiii. ├Än acest context, a fost creat Sistemul de informa┼úii Schengen (SIS). Este vorba despre o baz─â de date complex─â care le permite for┼úelor poli┼úiene┼čti ┼či autorit─â┼úilor judiciare s─â fac─â schimb de informa┼úii despre bunuri furate, cum ar fi vehicule ┼či obiecte de art─â, sau despre persoanele pe numele c─ârora s-a emis un mandat de arestare sau o cerere de extr─âdare. Cea mai important─â realizare din ultimii ani ├«n domeniul cooper─ârii dintre for┼úele de ordine a fost crearea Europol, un organism al Uniunii Europene cu sediul la Haga, care este format din ofi┼úeri de poli┼úie ┼či func┼úionari vamali.

Aria de ac┼úiune a Europol cuprinde: traficul de droguri ┼či de vehicule furate, traficul de persoane, re┼úelele clandestine de imigra┼úie, exploatarea sexual─â a femeilor ┼či a copiilor, pornografia, falsificarea, traficul de material radioactiv ┼či nuclear, terorismul, sp─âlarea banilor ┼či falsificarea monedei europene.

4. Crearea unui spatiu judiciar comun

├Än prezent, ├«n Uniunea European─â coexista mai multe sisteme judiciare diferite. Dat fiind c─â obiectivul Uniunii este acela c─â cet─â┼úenii s─âi s─â ├«mp─ârt─â┼čeasc─â aceea┼či concep┼úie despre justitie, este necesar─â punerea ├«n aplicare a unui sistem judiciar care s─â faciliteze via┼úa de zi cu zi a europenilor. Cel mai semnificativ exemplu de cooperare ├«n domeniul judiciar este oferit de Eurojust, un organism central de cooperare ├«nfiin┼úat la Haga ├«n anul 2003. Obiectivul s─âu este acela de a facilita cooperarea ├«ntre autorit─â┼úile na┼úionale de urm─ârire penal─â ├«n cazul investiga┼úiilor care implic─â mai multe state membre.

Mandatul de arest european, ├«n uz din ianuarie 2004, este folosit pentru a ├«nlocui procedurile ├«ndelungate de extr─âdare. ├Än materie de drept civil, Uniunea European─â a adoptat o legisla┼úie care s─â faciliteze aplicarea deciziilor judec─âtore┼čti ├«n cazuri transfrontaliere care implic─â divor┼úuri, separare de drept, custodia copiilor ┼či pensia alimentar─â, astfel ├«nc├ót hotar├órile judecatore┼čti emise ├«ntr-unul din statele membre s─â fie aplicabile ├«n oricare alt stat membru. Uniunea European─â a pus ├«n aplicare proceduri comune pentru simplificarea ┼či accelerarea solu┼úion─ârii litigiilor transfrontaliere ├«n cazul unor ac┼úiuni civile de amploare redus─â ┼či indubitabile, cum ar fi recuperarea crean┼úelor ┼či falimentul.

IV. POLITICI DE SUSŢINERE A PIEŢEI UNICE

1. Politica în domeniul transportului

Activitatea Uniunii Europene a vizat mai ales libertatea de a presta servicii ├«n domeniul transporturilor terestre, ├«n special accesul liber pe pia┼úa transporturilor interna┼úionale ┼či activit─â┼úile de cabotaj, care constau ├«n a permite accesul transportatorilor nereziden┼úi pe pia┼úa na┼úional─â de transport a statelor membre ale Uniunii Europene. Au fost luate decizii ├«n vederea armoniz─ârii condi┼úiilor de concuren┼úa ├«n domeniul transporturilor rutiere, ├«n special a condi┼úiilor privind accesul la profesie ┼či la pia┼úa de munc─â, libertatea de stabilire ┼či de a presta servicii, timpul de conducere ┼či siguran┼ú─â rutier─â. Politica comun─â ├«n ceea ce prive┼čte transportul aerian trebuie s─â fac─â fa┼ú─â efectelor concuren┼úei mondiale. Liberalizarea spa┼úiilor aeriene europene este realizat─â ├«n etape, rezultatul acestui fapt fiind o mai mare flexibilitate a modului ├«n care marile companii aeriene ├«┼či ├«mpart ├«ntre ele aceste spa┼úii, accesul reciproc pe piete ┼či libertatea fix─ârii tarifelor. La aceasta se adaug─â clauzele de protec┼úie referitoare la responsabilitatile serviciului public aerian ┼či la imperativele amenaj─ârii teritoriului.

Transporturile maritime sunt supuse regulilor concuren┼úei care se aplic─â at├ót armatorilor europeni, c├ót ┼či celor care navigheaz─â sub pavilionul unor state ter┼úe. Aceste reguli vizeaz─â combaterea politicilor tarifare neloiale (pavilioane de complezen┼ú─â), dar, de asemenea, urm─âresc s─â fac─â fa┼ú─â gravelor dificult─â┼úi cu care se confrunt─â industria ┼čantierelor navale din Europa.

2. Politica în domeniul concurenţei

Prezentă în Tratatul de la Roma, politica comună în domeniul concurenţei este corolarul indispensabil al aplicarii regulilor libertăţii comerciale în cadrul pieţei unice europene. Această politică este pusă în aplicare de către Comisia Europeană care, alături de Curtea de Justiţie, veghează la respectarea ei. Această politică a apărut pentru a împiedica orice înţelegere între companii, orice ajutor public sau monopol abuziv susceptibile să denatureze libera concurenţă în cadrul pieţei unice.

Orice înţelegere care cade sub incidenta regulilor Tratatului trebuie notificată Comisiei Europene de către companiile sau organismele implicate. Comisia poate aplica în mod direct o amendă companiilor care nu respectă regulile concurenţei sau care omit să adreseze notificarea cerută. În cazul unui ajutor public ilegal sau în absenţa notificării acordării unui astfel de ajutor, Comisia Europeană poate solicita rambursarea acestuia de către beneficiar. Orice fuziune sau preluare care ar putea genera o situaţie de poziţie dominantă într-un sector anume trebuie notificată Comisiei.

3. Protecţia consumatorilor

Politica privind protec┼úia consumatorilor ├«n Uniunea European─â permite cet─â┼úenilor europeni s─â fac─â cump─âr─âturi ├«n deplin─â siguran┼ú─â ├«n toate statele membre. To┼úi consumatorii beneficiaz─â de acela┼či nivel ridicat de protec┼úie. Produsele alimentare ┼či nealimentare sunt supuse unor teste efectuate ├«n scopul verificarii faptului c─â sunt de cea mai ├«nalt─â calitate. Uniunea European─â ├«ntreprinde m─âsuri pentru a preveni riscul ├«n┼čel─ârii consumatorilor de c─âtre comercian┼úi lipsi┼úi de scrupule sau de c─âtre publicitate mincinoas─â sau ├«n┼čel─âtoare. Drepturile consumatorilor sunt protejate, acesta put├ónd cere desp─âgubiri oriunde pe teritoriul Uniunii Europene, fie c─â ┼či-a f─âcut cump─âr─âturile ├«ntr-un magazin, prin po┼čta electronic─â, prin telefon sau pe Internet.

V. POLITICILE DE SOLIDARITATE

Scopul principal al politicilor de solidaritate este acela de a sprijini finalizarea pie┼úii unice ┼či de a corecta orice dezechilibre prin m─âsuri structurale, venind astfel ├«n sprijinul regiunilor defavorizate sau al sectoarelor industriale care ├«nt├ómpin─â dificult─â┼úi.

1. Politica de ajutor regional

Politica regional─â a UE se bazeaz─â pe transferuri de fonduri dinspre ┼ú─ârile bogate spre cele s─ârace. Aceste fonduri sunt folosite pentru ├«ncurajarea dezvolt─ârii ├«n regiunile defavorizate, pentru revitalizarea zonelor industriale aflate ├«n declin, pentru sprijinirea inser┼úiei profesionale a tinerilor ┼či a ┼čomerilor de lung─â durata, pentru modernizarea agriculturii ┼či pentru ajutorarea zonelor rurale defavorizate. Fondurile alocate ac┼úiunilor regionale ├«n perspectiva financiar─â pentru 2007-2013 se concentreaz─â asupra urm─âtoarelor trei obiective:

  • Convergen┼úa. Scopul este acela de a ajuta ┼ú─ârile ┼či regiunile cele mai slab dezvoltate s─â se alinieze mai rapid la media european─â prin ├«mbun─ât─â┼úirea condi┼úiilor pentru cre┼čterea economic─â ┼či ocuparea for┼úei de munc─â. Acest obiectiv poate fi realizat doar investind ├«n capitalul fizic ┼či uman, ├«n inova┼úie, ├«n societatea cunoa┼čterii, ├«n adaptabilitatea la nou, ├«n protectia mediului ┼či ├«n eficien┼úa administrativ─â.
  • Competitivitate regional─â ┼či ocuparea for┼úei de munc─â. ┼óin┼úa este cre┼čterea competitivit─â┼úii, a nivelurilor ocup─ârii for┼úei de munc─â ┼či a atractivit─â┼úii regiunilor. (Nu sunt vizate aici zonele cel mai pu┼úin dezvoltate.) Metoda de ├«ndeplinire a acestui obiectiv este aceea de a anticipa schimb─ârile economice ┼či sociale ┼či de a promova inova┼úia, spiritul ├«ntreprinz─âtor, protec┼úia mediului, accesibilitatea, adaptabilitatea ┼či dezvoltarea unor pie┼úe ale for┼úei de munc─â mai favorabile incluziunii sociale.
  • Cooperare teritorial─â european─â. Scopul este de intensificare a cooper─ârii transfrontaliere, transna┼úionale ┼či inter-regionale. UE urm─âre┼čte prin aceasta promovarea unor solu┼úii comune la problemele de aceea┼či natur─â ├«nt├ólnite de autorit─â┼úile vecine, ├«n sectoare precum dezvoltarea urban─â, rural─â ┼či costier─â, cultivarea rela┼úiilor economice ┼či stabilirea unor re┼úele ├«ntre ├«ntreprinderile mici ┼či mijlocii (IMM). Aceste obiective vor fi finan┼úate cu fonduri specifice ale UE, care fie se vor ad─âuga la contribu┼úiile existente ce provin din sectorul privat ┼či din partea administra┼úiei na┼úionale ┼či regionale, fie vor stimula investi┼úiile din aceste direc┼úii. Aceste fonduri sunt cunoscute sub numele de fonduri structurale ┼či de coeziune.

Fondul european de dezvoltare regional─â (FEDR), primul dintre fondurile structurale, finan┼úeaz─â consolidarea coeziunii economice, sociale ┼či teritoriale, prin reducerea disparit─â┼úilor dintre regiuni, prin sprijinirea dezvolt─ârii structurale ┼či a ajust─ârii structurale a economiilor regionale, inclusiv ├«n vederea reconversiei zonelor industriale aflate ├«n declin.

Fondul Social Europe(FSE), cel de-al doilea fond structural, finan┼úeaz─â initia┼úive destinate form─ârii profesionale ┼či cre─ârii de locuri de munc─â.

Pe l├óng─â fondurile structurale, exist─â fondul de coeziune, folosit pentru finan┼úarea proiectelor referitoare la infrastructura de transport ┼či la protec┼úia mediului ├«nconjur─âtor ├«n acele state membre ale UE ├«n care indicele PIB pe cap de locuitor este mai mic dec├ót 90% din media UE.

2. Politica agricola comun─â (PAC)

Obiectivele PAC, astfel cum au fost stipulate ├«n Tratatul de la Roma din 1957, au fost ├«n mare parte ├«ndeplinite: asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru popula┼úia agricol─â; stabilizarea pie┼úei; aprovizionarea consumatorilor la pre┼úuri rezonabile; modernizarea infrastructurii agricole. ┼×i alte principii adoptate de-a lungul timpului au func┼úionat bine. Consumatorii se bucur─â de siguran┼úa ofertei, iar pre┼úurile produselor agricole sunt men┼úinute la un nivel stabil, protejate de fluctua┼úiile de pe pia┼úa mondial─â. Bugetul destinat PAC este cunoscut sub numele de Fondul European de Orientare ┼či Garantare Agricol─â (FEOGA).

Uniunea European─â ar dori ca Organiza┼úia Mondial─â a Comer┼úului (OMC) s─â pun─â mai mult accent asupra calit─â┼úii alimentelor, s─â sublinieze principiul precau┼úiei ┼či s─â urm─âreasc─â bun─âstarea animalelor. De asemenea, Uniunea European─â a ├«nceput reforma politicii sale ├«n domeniul pescuitului. Scopul este de a reduce supra├«ncarcarea flotelor sale de pescuit, de a proteja stocurile de peste ┼či de a asigura sprijinul financiar ce le-ar permite comunit─â┼úilor de pescari s─â ├«ntreprind─â ┼či alte activit─â┼úi economice.

3. Politica social─â

Scopul politicii sociale a UE este de a corecta inegalit─â┼úile cele mai evidente din cadrul societ─â┼úii europene. Fondul Social European (FSE) a fost ├«nfiin┼úat ├«n 1961 pentru a ├«ncuraja crearea de locuri de munc─â ┼či pentru a ajuta lucr─âtorii ├«n transferul lor dinspre un gen de ocupa┼úie ┼či/sau dinspre o zon─â geografic─â spre alta. Sprijinul financiar nu este singura metod─â prin care UE caut─â s─â amelioreze condi┼úiile sociale ├«n Europa. Ajutorul financiar ├«n sine nu ar putea rezolva toate problemele antrenate de recesiunea economic─â sau de subdezvoltarea regional─â. Mai presus de orice, efectele dinamice ale cre┼čterii sunt cele care trebuie s─â ├«ncurajeze progresul social. Aceste efecte trebuie ├«ncurajate printr-o legisla┼úie care s─â garanteze un set minimal dar consistent de drepturi. Unele dintre aceste drepturi sunt ├«nscrise ├«n tratatele fundamentale, ca de pild─â dreptul femeilor ┼či b─ârba┼úilor la remunera┼úie egal─â pentru aceea┼či munc─â prestat─â. Altele sunt stabilite prin directive referitoare la protec┼úia lucr─âtorilor (normele privind s─ân─âtatea ┼či siguran┼úa la locul de munc─â) ┼či standarde esen┼úiale de siguran┼ú─â.

├Än 1991, Consiliul European de la Maastricht a adoptat Carta comunitar─â a drepturilor sociale fundamentale, stabilind drepturile de care trebuie s─â se bucure to┼úi lucr─âtorii din UE: libera circula┼úie; o compensatie echitabil─â; condi┼úii mai bune de munc─â; protec┼úie social─â; dreptul de asociere ┼či de negociere colectiv─â; dreptul la formare profesional─â; tratament egal pentru femei ┼či b─ârba┼úi; informarea, consultarea ┼či participarea lucr─âtorilor; protec┼úia s─ân─ât─â┼úii ┼či a siguran┼úei la locul de munc─â; protec┼úia copiilor, a persoanelor ├«n v├órsta ┼či a persoanelor cu handicap. Carta a fost integrat─â ├«n Tratatul de la Amsterdam ├«n luna iunie 1997, iar acum se aplic─â ├«n toate statele membre.

VI. POLITICILE DE INOVAŢIE

1. Politica pentru protec┼úia mediului ┼či dezvoltarea durabil─â

Activitatea UE ├«n domeniul protec┼úiei mediului se bazeaz─â pe programul de ac┼úiune intitulat „Mediu 2010: viitorul nostru, alegerea noastr─â”. Acesta cuprinde perioada 2001-2010 ┼či subliniaz─â nevoia de:
– atenuare ┼či de ├«ncetinire a schimb─ârilor climaterice ┼či a ├«nc─âlzirii globale;
– protejare a habitatelor naturale ┼či a florei ┼či faunei s─âlbatice;
– tratare a problemelor legate de mediu ┼či s─ân─âtate;
– conservare a resurselor naturale ┼či de administrare eficient─â a de┼čeurilor.

       Problemele abordate sunt extrem de variate: poluare fonic─â, de┼čeuri, protejarea habitatelor naturale, gaze de e┼čapament, produse chimice, accidente industriale, calitatea apei de ├«mb─âiere ┼či crearea unei re┼úele europene de informare ┼či asisten┼ú─â pentru urgen┼úe, care s─â ac┼úioneze ├«n cazul declan┼č─ârii unor dezastre ecologice de tipul incendiilor forestiere sau resturilor de hidrocarburi provenite din accidente navale sau de exploatare petrolier─â ├«n larg. Recent, temerile exprimate privind efectele nocive ale polu─ârii asupra s─ân─ât─â┼úii au fost examinate ├«n planul de ac┼úiune pentru protec┼úia mediului ┼či a s─ân─ât─â┼úii pentru perioada 2004-2010. Acest plan stabile┼čte leg─âtura dintre s─ân─âtate, mediu ┼či politicile din domeniul cercet─ârii.

2. Politica pentru inovare tehnologic─â

Fondatorii Uniunii Europene aveau dreptate s─â considere ca prosperitatea viitoare a Europei va depinde de capacitatea ei de a r─âm├óne un lider mondial ├«n domeniul tehnologic. ┼×tiau ce avantaje pot ap─ârea prin reunirea cercet─ârii europene sub o umbrel─â comun─â. Astfel, ├«n 1958, ├«n paralel cu CEE, au ├«nfiin┼úat Euratom – Comunitatea European─â a Energiei Atomice. Scopul acestei comunit─â┼úi era de a facilita pentru statele membre ale UE exploatarea ├«n comun, ├«n scopuri pa┼čnice, a energiei nucleare. Cercetarea comun─â la nivelul UE a fost conceput─â pentru a completa programele na┼úionale de cercetare. Ea se concentreaz─â asupra proiectelor care aduc laolalt─â un num─âr de laboratoare din mai multe ┼ú─âri europene. De asemenea, sprijin─â cercetarea fundamental─â ├«n domenii precum fuziunea termonuclear─â controlat─â (o surs─â poten┼úial inepuizabil─â de energie pentru secolul al XXI-lea). ├Än plus, ├«ncurajeaz─â cercetarea ┼či dezvoltarea tehnologic─â ├«n industrii-cheie, precum sectorul electronicii ┼či calculatoarelor, care se confrunt─â cu o concuren┼ú─â acerb─â din afara Europei.

Finan┼úarea cercet─ârii UE se face ├«n principal prin intermediul unei serii de programe cadru. Cel de-al ┼čaptelea program-cadru pentru cercetare ┼či dezvoltare tehnologic─â acoper─â perioada 2007-2013. Cea mai mare parte a bugetului de peste 50 miliarde de euro va fi dirijat─â spre domenii precum s─ân─âtatea, sectorul alimentar, cel agricol, al tehnologiilor informa┼úiei ┼či comunica┼úiilor, al nano┼čtiin┼úelor, cel energetic, al protec┼úiei mediului, al transporturilor, al securit─â┼úii, cel spa┼úial ┼či spre ┼čtiin┼úele socio-economice. Alte programe suplimentare vor promova idei, oameni ┼či abilit─â┼úile lor, prin intermediul cercet─ârii aflate la grani┼úele dintre domeniile cunoa┼čterii ┼čtiintifice, prin sprijinirea cercet─âtorilor ├«n dezvoltarea carierei lor profesionale ┼či prin stimularea cooper─ârii interna┼úionale.

3. Politica pentru energie

Combustibilii fosili – petrol, gaze naturale ┼či c─ârbune – reprezint─â 80% din consumul energetic ├«n UE. Un procent important din cantitatea necesar─â de combustibil fosil se import─â din afara UE. ├Än prezent, 50% din necesarul de gaze naturale ┼či petrol se import─â, iar aceast─â dependen┼ú─â ar putea ajunge la 70% p├ón─â ├«n 2030. UE va deveni astfel mai vulnerabil─â la ├«ntreruperea aliment─ârii sau la explozii ale pre┼úurilor cauzate de crize interna┼úionale. Un alt motiv pentru reducerea consumului de combustibili fosili este acela de a tempera procesul de ├«nc─âlzire global─â. Va trebui ca ├«n viitor s─â fie luate diferite m─âsuri, precum economisirea energiei prin utilizarea ei ├«ntr-un mod mai inteligent, dezvoltarea unor surse alternative de energie (├«n Europa este vorba ├«n special despre surse regenerabile de energie) ┼či ├«ncurajarea cooper─ârii interna┼úionale. Consumul de energie ar putea sc─âdea cu o cincime p├ón─â ├«n 2020 dac─â s-ar schimba comportamentul consumatorilor ┼či dac─â tehnologiile de ameliorare a eficien┼úei energetice ar fi ├«ntrebuin┼úate la maxim.

VII. POLITICILE EXTERNE ALE UE

Pe plan economic, comercial ┼či monetar, Uniunea European─â a devenit o mare putere mondial─â. Uniunea European─â are o influen┼ú─â considerabil─â ├«n cadrul organiza┼úiilor interna┼úionale cum ar fi Organiza┼úia Mondial─â a Comer┼úului (OMC), organismele specializate ale Organiza┼úiei Na┼úiunilor Unite (ONU), ┼či ├«n cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul ├«nconjurator ┼či dezvoltare.

1. Politica de aparare comun─â

Politica extern─â ┼či de securitate comun─â (PESC) ┼či politica european─â de securitate ┼či ap─ârare (PESA), introduse de Tratatele de la Maastricht (1992), Amsterdam (1997) ┼či Nisa (2001), definesc principalele obiective ale Uniunii ├«n domeniul ap─âr─ârii. Pe aceste premise, Uniunea European─â ┼či-a dezvoltat „cel de-al doilea pilon”, reunind ansamblul sectoarelor politice ├«n care se aplica metodele interguvernamentale ┼či ├«n care Comisia European─â ┼či Parlamentul European joac─â un rol marginal. Deciziile ├«n acest domeniu sunt luate prin consens, cu toate c─â fiecare stat are dreptul de veto.

Realiz─âri concrete pentru securitate ┼či ap─ârare

├Än temeiul Tratatului de la Amsterdam, Javier Solana a fost numit ├«n 1999 ├Änalt Reprezentant pentru Politica extern─â ┼či de securitate comun─â (PESC). Statele membre UE au stabilit obiective precise ca parte a ├«ndatoririlor de creare a unei politici de securitate ┼či ap─ârare european─â, ├«n scopul desf─â┼čur─ârii unei for┼úe de reac┼úie rapid─â sprijinit─â naval ┼či aerian ┼či sus┼úinerii acesteia timp de un an. Aceasta for┼úa de reac┼úie rapid─â nu va fi ├«nc─â o adevarat─â armat─â european─â. ├Än schimb, va fi format─â din contingentele for┼úelor armate ale fiec─ârei na┼úiuni. Cu toate acestea, dupa constituirea Comitetului politic ┼či de securitate (CPS), a Comitetului militar al Uniunii Europene (CMUE) ┼či a Statului major militar al Uniunii Europene (EUMS), sub autoritatea Consiliului ┼či situat la Bruxelles, Uniunea are deja instrumentele politice ┼či militare pentru a efectua misiunile pe care ┼či le-a propus: misiuni umanitare ├«n afara Europei, opera┼úiuni de men┼úinere a p─âcii ┼či alte misiuni de gestionare a crizelor.

Cum tehnologia militar─â devine din ce ├«n ce mai scump─â ┼či mai sofisticat─â, guvernele UE consider─â c─â este imperios necesar s─â lucreze ├«mpreun─â la fabricarea armelor. Mai mult dec├ót at├ót, dac─â for┼úele lor armate trebuie s─â execute misiuni ├«n comun, sistemele lor trebuie sa fie interopera┼úionale, iar echipamentele suficient de standardizate. Consiliul European de la Tesalonic a decis, ├«n 2003, s─â creeze o Agen┼úie European─â pentru Ap─ârare. Din 2003, UE a ├«ntreprins o serie de misiuni de men┼úinere a p─âcii ┼či de gestionare a crizelor. Cea mai important─â dintre acestea a fost ├«n Bosnia ┼či Her┼úegovina, unde misiunea de 7 000 de soldati condus─â de Uniunea European─â (EUFOR), a ├«nlocuit ├«n decembrie 2004 trupele NATO de men┼úinere a pacii.

2. Politica comercial─â

Uniunea European─â sprijin─â sistemul de reguli al Organiza┼úiei Mondiale a Comer┼úului (OMC), ceea ce ofer─â un grad de securitate juridic─â ┼či transparen┼ú─â ├«n desf─â┼čurarea comer┼úului mondial. OMC stabile┼čte condi┼úiile prin care membrii s─âi pot s─â se apere ├«mpotriva practicilor neloiale cum ar fi dumpingul (v├ónzare sub pre┼ú), prin care exportatorii concureaz─â ├«mpotriva rivalilor lor. De asemenea, ofer─â o procedur─â pentru solu┼úionarea disputelor care apar ├«ntre doi sau mai mul┼úi parteneri comerciali. Politica comercial─â a UE este str├óns legat─â de politica sa de dezvoltare. Prin sistemul s─âu generalizat al preferintelor vamale (SGP), UE a garantat accesul preferen┼úial pe pie┼úele sale f─âr─â taxe sau cu tarife reduse pentru o mare parte a importurilor provenind din tarile ├«n curs de dezvoltare ┼či din economii ├«n tranzi┼úie. Se merge chiar mai departe pentru cele mai s─ârace 49 de ┼ú─âri din lume. Exporturile lor – cu excep┼úia armelor – pot beneficia integral de acces pe pie┼úele UE, f─âr─â taxe vamale, ├«n cadrul unui program lansat ├«n 2001. Uniunea European─â nu are ├«ncheiate totu┼či acorduri comerciale specifice cu principalii s─âi parteneri comerciali din r├óndul tarilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale Americii ┼či Japonia.

├Än acest caz, rela┼úiile comerciale sunt gestionate prin intermediul mecanismelor OMC. Statele Unite ale Americii ┼či Uniunea European─â caut─â s─â dezvolte rela┼úii bazate pe egalitate ┼či parteneriat. Cu toate acestea, ┼ú─ârile membre ale UE nu sunt ├«ntotdeauna de acord asupra tipului de leg─âturi diplomatice, politice ┼či militare ce trebuie stabilite cu Statele Unite. Uniunea European─â ├«┼či extinde schimburile comerciale cu noile puteri ap─ârute ├«n alte p─âr┼úi ale lumii, cum sunt cele din America Latin─â, America Central─â, China sau India. Acordurile comerciale cu aceste ┼ú─âri includ, de asemenea, cooper─âri de ordin tehnic ┼či cultural.

(Sursa: Reprezentanţa Comisiei Europene în România)